cum pot intra in posesia terenului pe L.112, pentru care inca platesc chirie la "icral"?

Parintii mei au cumparat in 1997 o casa pe legea 112, in sectorul 6. In 2005 am aflat ca exista o cerere de revendicare facuta la Primaria Capitalei. Pana in acest moment fostul proprietar (sau mostenitorii) nu a solicitat revendicarea in instanta. Anul trecut am facut cadastru si intabularea imobilului iar acum vrem sa rezolvam problema terenului (curtea) pe care il folosim si pentru care platim chirie la fostul I.C.R.A.L., actualmente S.C. Orizont S.A. Am inteles ca trebuie facuta o cerere la primaria de sector pentru a ne pune terenul in posesie. Este adevarat? Stie cineva cum se procedeaza?

Conform dispozitiilor art. 36 alin. 2 coroborat cu alin. 6 din Legea nr. 18/1991:
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie.
..............................................................................................................................
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.

ar trebui sa apelati la serviciile unui avocat deoarece dvs singur o sa fiti plimbat de la o institutie la alta.

Va multumesc pt. raspuns si imi cer scuze totodata pt. comentariul rautacios.
Multumesc inca o data.

Referitor la legiferarea vânzării terenurilor cu destinaţie curte si/sau grădina, aferente imobilelor care fac obiectul Decretului-lege nr. 61/1990, ale Legii nr. 85/1992 si ale Legii nr.112/1995, se impun următoarele comentarii:
Statul nu mai este proprietar asupra terenurilor aferente imobilelor înstrăinate in baza Decretului-lege nr. 61/1990, ale Legii nr. 85/1992, întrucât acestea au trecut ope legis in proprietatea actualilor proprietari, dispoziţiile acestor legi fiind imperative. Decizia fostei Curţii supreme de justiţie nr.1312/1996 referindu-se la art.10 alin.3 din legea 85/1992, statuează ca teren aferent construcţiei este tot terenul care imprejmuieste construcţia
Neemiterea in aceste cazuri a actului administrativ cu valoare de titlu de proprietate este o culpa a statului, care a ascuns prin autoritatile sale locale, care nu pot fi privite separat, documentele iniţiale care delimitau terenurile aferente acestor construcţii sau nu s-a achitat de obligaţia in aplicarea legilor in cauza de a depune toate diligentele in a reconstitui aceste suprafeţe de teren.
In privinţa imobilelor vândute in baza Legii nr.112/1995 si Legii nr.10/2001, statul este proprietar numai asupra terenului care depaseste suprafaţa terenului aferent construcţiei vândute in baza acestor legi, dreptul de proprietate asupra terenului aferent unei normale folosinţe a imobilului fiind transferat ope legis de la data vânzării in suprafaţa si configuraţia de la data trecerii in proprietatea acestuia, cumpărătorilor cu efect erga omnes, fara înscriere in cartea Funciara in conformitate cu dispoziţiile art.28 din Legea nr.7/1996. Procedura administrativa, necontestata de reprezentanţii statului, in baza căreia s-au atribuit mii de terenuri aferente de către autoritatile locale a fost întemeiata pe prevederile art.26 din Legea 112/1995, art.33 din HGR nr.11/1997 si ale art.38 alin.(5), alin.(90 si art.46 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001. Alte autoritati locale, începând din anul 2006 si-au trecut in patrimoniul privat toate terenurile pe care le-au avut in administrare in baza art. 36, alin. 1 art. 125 din Legea nr. 18/1991, fara a face aplicarea dispoziţiilor din legile amintite si in baza art.125, alin(3) si (4) din Legea nr. 215/2001 au dispus vânzarea/inchirierea. Suntem aşadar, in fata abuzării administrativ contencioase a unui drept dobândit din lege de către chiriaşii cumpărători, iar prin aceasta lege se urmareste legalizarea cazurilor de discriminare pozitiva si negativa a unei largi categorii de cetateni. NOI opinam ca indiferent de apariţia unei asemenea legi, statul/ unitatile administrative/prefectul pot fi obligate de instanţele de contencios administrativ, sa facă toate demersurile, inclusiv cele de diferenţiere prin expertiza(statul având atât obligaţia de atribuire cat si de stabilire a domeniului sau privat), sa emită actul administrativ de atribuire si sa plătească daune materiale si morale. Contractele de vânzare încheiate pana in prezent, ca si cele de închiriere sunt nule pentru suprafeţele de teren aferent pe care statul era obligat de lege sa le restituie prin procedura administrativa.
In sprijin menţionam: Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4447 din 8 decembrie 2006 a admis că desi art.9 din Legea nr.112/1995, care prevede dreptul chiriaşilor de a cumpăra apartamentele ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, nu face referire expresă la terenul aferent locuinţei, din întreaga reglementare a Legii nr.112/1995 rezultă că legiuitorul a inclus în noţiunea de „imobil cu destinaţia de locuinţă”, şi terenul aferent, elementele care compun, împreună, o unitate locativă si ca art.37 din Normele metodologice ale legii, nu instituie prin el însuşi un drept de proprietate asupra terenului aferent în favoarea chiriaşului cumpărător, adăugând la lege, ci detaliază componentele unităţii locative supuse vânzării, organizând executarea unor prevederi din Legea nr.112/1995, în limitele prevăzute de art.108 alin. (2) din Constituţia României şi art.4 alin. (3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative(acest punct de vedere este insusit si de Curtea Constituţionala si chiar intr-o decizie anterioara de ICCJ secţia Civila) In acelaşi sens, CEDO a reţinut in Hotărârea din 3 iunie 2008 în cauza Ioana Petrescu şi alţii împotriva României, ca deşi jurisprudenţa romaneasca „impartaseste opinia ca dreptul terţului cumpărător asupra terenului aferent izvoraste ope legis (nn invocând Decizia din 1 iunie 2004 a ICCJ), autoritatile administrative netrebuind decât sa aplice aceste dispoziţii” exista o practica neunitară în privinţa aplicării în practică a noţiunii de «teren aferent», în special dacă acesta trebuie să se limiteze la terenul situat sub construcţie (decizia din 11 octombrie 2000 a Curţii de Apel Cluj) sau dacă această noţiune acoperă, parţial sau chiar în întregime, curtea interioară sau grădina imobilului (decizia din 1 iunie 2004 şi decizia din 3 februarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara). La câteva zile in 11.06.2008, Comisia de unificare a practicii judiciare a CSM talmaceste in fine cu valoare de recomandare prin MINUTA CSM, Nr. 6/17488/1154/2008, noţiunea de teren aferent construcţiei si admite ca aceasta presupune terenul construit si cel necesar unei folosinţe normale a imobilului-construcţie si numai partea de teren excedentara suprafeţelor de teren aferente imobilelor înstrăinate potrivit dispoziţiilor mai sus amintite intra in proprietatea statului si urmează a fi închiriat, concesionat sau chiar vândut. Totodată minuta reţine ca terenul aferent nu face obiectul contractului de vânzare cumpărare, întrucât acesta „se atribuie, fara plata, prin ordinul al prefectului”

Cunoasteti cazuri practice in care s-a atribuit terenul de langa constructie in baza unui ordin al prefectului? Din cate am cunostinta acel art 36 al legii 18 nu se aplica in aceste cazuri.

Terenul aferent locuinţei. Atribuire. Acţiunea proprietarului construcţiei cumpărată conform Legii nr. 112/1995

În cazul locuinţelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, cumpărătorul dobândeşte numai terenul aferent construcţiei, conform art. 26 alin. (3), nefiind aplicabile dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 5307 din 25 septembrie 2001, a admis acţiunea reclamanţilor C.M: şi C.V.I. şi a dispus atribuirea în proprietate reclamanţilor a terenului în suprafaţă de 416 mp, incluzând terenul aferent casei de locuit situată în Arad, şi dobândită prin vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat acţiunea ca întemeiată întrucât în baza contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în baza Legii nr. 112/1995, reclamanţii, au dobândit atât terenul aferent construcţiei (274 mp) ce a fost atribuit în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, cât şi terenul aferent casei de locuit (142 mp) rămas în proprietatea Statului Român.

Tribunalul Arad, secţia civilă, prin decizia nr. 1159/R din 11 decembrie 2001, a respins ca nefondat recursul declarat de pârât, primarul Municipiului Arad.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, la data de 3 decembrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care a susţinut că hotărârile criticate au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.

Recursul în anulare declarat împotriva acestor hotărâri este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din H.G. nr. 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost modificate şi completate prin H.G. nr. 11/1997, în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art.26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.

Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului.

Aşadar, aceste suprafeţe de teren, care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor ce sunt dobândite în baza Legii nr. 112/1995, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuinţei în temeiul art. 36 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 18/1991.

De altfel, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau folosinţă pe durata construcţiei, în vederea construirii de locuinţe sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora.

Prim urmare, textul citat se aplică terenurilor care, înainte de anul 1989 au fost atribuite de către stat în folosinţă persoanelor care erau proprietari ai construcţiilor. Odată cu apariţia Legii nr. 18/1991, cei care erau proprietari ai construcţiilor au putut solicita atribuirea în proprietate şi a terenului aferent pe care până la acest moment l-au deţinut cu titlu de folosinţă.

Faţă de cele ce preced, s-a admis recursul în anulare s-au casat hotărârile pronunţate în cauză şi s-a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Prin notiunea «teren aferent imobilelor instrainate in temeiul Legii nr. 112/1995» se intelege terenul pe care este amplasata constructia, respectiv amprenta constructiei, cat si terenul din imprejurimile constructiei necesar bunei utilizari a acesteia indiferent de categoria de folosinta. Faptul ca pentru prima data, statul lamureste notiunea in cauza,reprezinta o recunoaștere a situațiilor de drept anterioare cu privire la intinderea dreptului de proprietate asupra terenului aflat in proprietatea tertului cumpărător, drept care a operat ope legis si care conform jurisprudenței recente nu are nevoie de confirmare administrativa sau de intabulare. Împrejurarea ca terenul aferent nu este menționat in contracte sau menționat parțial, sub forma de cote, este nerelevanta, deoarece transferul dreptului de proprietate a operat independent de contract in baza legii, întinderea lui fiind clarificata prin normele in cauza. Faptul ca pana in prezent, s-a plătit chirie si chiar taxa pe întreg terenul nu poate fi interpretat ca o renunțare la beneficiul legii de vreme ce întinderea dreptului asupra suprafaței excedentare rămase de drept la stat, cât si asupra celei aferente era nelămurita, pana la aceasta modificare a normelor. Pe de alta parte, raporturile de locațiune nu au legătura cu dreptul de proprietate, locator putând fi si un administrator si nu exista culpa atunci când intr-o stare de devălmășie rezultata din imprecizia normelor de aplicare a legii, un devalmas a fost in eroare si a plătit chirie si pentru ceea ce era de drept in proprietatea sa. In termenul de prescripție el poate chiar sa ceara statului, sa-i întoarcă chiria plătita. Fata de aceste modificări cred ca statul poate fi obligat sa măsoare si sa delimiteze terenul aferent si sa constate dacă mai exista teren excedentar si cât anume. Cu privire la terenul excedentar urmează sa-l restituie fostului proprietar, dacă acesta este construibil, iar dacă nu sa-l închirieze sau sa-l vândă prioritar riverenilor proprietari in vederea extinderii. Un element important il constituie faptul ca in fisele de calcul care au stat la baza contractelor de cumpărare, a fost inclusa in preț si împrejmuirea cu gard. Astfel, ca a fost creata prezumtia ca statul atât in calitate de aplicant al legii dar si de vânzător pe drept comun, a înțeles ca terenul împrejmuit este afectat construcției vândute.......